Sunt sigură că şi tu te-ai gândit la câte lucruri minunate ne învaţă copiii.

Da, copiii ne învaţă…

• că lucrurile mici te pot face fericit şi asta pentru că starea de bine vine din interior, vine din bucuria de a trăi, iar ceea ce primeşti e un „bonus” pentru tine, oricât de mic ţi s-ar părea;

• că jocul e o modalitate de a te exprima ca fiinţă, indiferent sub ce formă te manifeşti. Nu vorbim de jocurile de noroc, dar recunoaşte, de câte ori nu te-ai simţit ca un copil atunci când ţi-ai manifestat plăcerea de a fi liber de orice constrângere autoimpusă sau când ai fost în competiţie şi ai câştigat… bucuria de a te juca;

• că dansul este o formă de exprimare naturală a interiorului tău, o expresie corporală a propriilor trăiri şi poţi să-l manifeşti oricând, fără un prilej anume;

• că a-ţi manifesta creativitatea, sub orice formă ar fi ea, e în natura firii omeneşti, însă pierdem acest dar pe parcurs şi apoi nu înţelegem motivul pentru care vieţile noastre sunt aride, fără culoare şi stereotipe, după şabloane impuse de alţii;

• că a fi curios/curioasă e un mod prin care te poţi bucura în fiecare zi de ceea ce viaţa îţi poate aduce nou, inedit şi frumos;

•  că a fi spontan e o condiţie pentru a te simţi liber, neîncorsetat în limitări care nu-ţi aparţin şi care te pot transforma într-o persoană rigidă, lipsită de flexibilitate. Iar a fi flexibil e o condiţie pentru a te adapta vieţii în continuă schimbare;

• că a avea visuri, cuminţi sau îndrăzneţe, e cel mai simplu mod de a aduce în viaţa ta lucrurile frumoase pe care ţi le doreşti. Nici un vis nu este interzis atâta vreme cât modalitatea de a ţi-l realiza nu dăunează celorlalţi şi nici un vis nu rămâne neîmplinit atâta vreme cât crezi în el şi pui energia ta în tot ceea ce faci pentru ca acesta să devină realitate, precum copiii care, în aparenta lor naivitate, dacă nu sunt descurajaţi de adulţi, ştiu că într-o zi vor obţine ceea ce au visat;

• că zâmbetul e un mod de a aduce o mângâiere și de a însenina chipul și sufletul unei persoane care nu mai poate zâmbi;
  

• că a mulţumi şi a fi recunoscător pentru darurile vieţii e o premisă pentru a fi fericit şi a primi darurile viitoare;

• că a iubi înseamnă bucurie, înseamnă a oferi celorlalţi fără aşteptări,  dăruindu-le prezenţa ta, împărtăşindu-le bucuriile tale, oferindu-le inima ta deschisă. Copiii spun atât de firesc: „Eu te iubesc mai mult!” încât înţelegi că a iubi „mai mult” e un privilegiu, nu o pierdere;

• că iertarea e ceva facil, natural, ceva ce îți aduce ca beneficiu liniștea și frumusețea sufletului, ceva ce face parte din natura umană, fără resentimente, fără răzbunări ieftine, fără orgolii găunoase care nu-şi au rostul între semeni;

• că momentul prezent e cel mai important, că amânările sunt doar exerciţii învăţate de la adulţi (e adevărat, de multe ori necesare) şi că aici şi acum înseamnă să faci ceva pentru viaţa ta prezentă, clipa sigură ce îţi aparţine.
  

Copiii ne învaţă toate astea şi multe altele, dacă suntem atenţi la ei. Ne dau ocazia să fim atenţi la noi, de fapt, şi să ne redescoperim prin ei.

Einstein spunea: „Educaţia este ceea ce rămâne după ce ai uitat tot ceea ce ai învățat în şcoală.”

Meditează la asta şi pune în practică ceea ce te învaţă copilul tău. Garantat vei fi autentic și mai împlinit.

Te îmbrăţişez cu prietenie,

Cristina

foto: www.arthe.ro