Când avea vreo 5 ani (acum are 6 ani şi mai bine de jumătate), am avut acest mini-dialog cu copilul meu (pe care îl reiau din când în când):

-       ”Cine eşti tu? – l-am întrebat.

-       Sunt Matei!

- NU te-am întrebat ”cum te numeşti, cum te cheamă?”, ci te-am întrebat ”Cine eşti?”

-       Sunt comoara ta şi a lui bunicu!

-       Dar ştii ce este o comoară?

-       Da!

-       Ce este o comoară?

-       Este ceva preţios!… ”

Evident, dialogul a continuat, dar ceea ce am vrut să surprind este tocmai aspectul accentuat: NU cum te numeşti, ci cine eşti?

 

Ştie copilul tău cine este? Ştie el cât este de preţios?

Ştie copilul tău ce anume îl defineşte, îl caracterizează şi îl face unic în ochii lui şi ai lumii?

Toţi purtăm un nume! Dar ce purtăm sub acest nume, ştim?

Ce minunăţii sau ce umbre sunt dincolo de numele pe care îl purtăm, ştim?

Cam multe întrebări! Dar găsim şi răspunsuri, doar să le căutăm!

Sigur, toate atributele adăugate fiinţei noastre: nume, prenume, calităţi, insuficienţe (ca să nu le zicem defecte, pentru că acestea nu există!), sunt toate un cumul, un ”pachet” care ne formează identitatea şi imaginea de sine, însă acestea nu ne definesc în totalitate.

Acestea toate sunt adăugate nouă şi, astfel, ne diferenţiem unii de ceilalţi. Ne ajută să ne construim o imagine despre noi înşine şi să ne raportăm la ceilalţi.

Putem afla ce trăsături avem, putem face psihodiagnoză (teste, evaluare psihologică), putem face introspecţie (autoanaliză interioară), putem să-i întrebăm pe ceilalţi cum ne percep şi, astfel, ne putem crea o imagine despre noi înşine.

Putem afla ce abilităţi avem, ce talente ascunse stau în adâncul nostru, toate acestea sunt un alt mod prin care ne putem defini ca fiinţe.

Toate acestea le putem dezvolta, le putem potenţa, le putem aduce până la nivelul de competenţe, performanţe etc.

• Pentru a deveni valoroşi ca fiinţe şi pentru a fi  preţioşi e nevoie să ştim să dăruim din ceea ce am dobândit!

Chiar după ce dobândim multe cunoştinţe, nici astea nu ne definesc cu totul! Încă nu am ajuns la esenţa noastră.

Încă nu ne-am descoperit adevăratul ”eu sunt”.

Şi ştii motivul?                

Pentru că… pentru a spune eu sunt… înseamnă a fi conştient de tine însuți, de faptul că Dumnezeu a sădit în tine iubirea şi o putere creatoare de care cei mai mulţi nu suntem conştienţi. Înseamnă că ești parte din Divinitate și atributele tale sunt cele ale divinității, că ești dator să-ți afli talanții și să fii tu însuți, nu altcineva, nu un rol asumat, ci un om conștient de propria valoare.

 

Ajută-l pe copilul tău să se conştientizeze pe el!

Cum?

·        Descoperind, împreună cu el, puterea lui creatoare, talentele lui, capacitatea lui de a se transforma şi de a transforma lumea.

·        Descoperă-i copilului tău adevărul a ceea poate să facă pentru el însuşi şi pentru ceilalţi. Ajută-l să aibă visuri măreţe şi să-şi construiască propria viaţă. Să se simtă preţios!

Copiii se nasc foarte creativi, imaginativi, cred cu tărie în visurile lor, cred că pot avea ceea ce îşi doresc. Lasă-i acest avânt copilului tău, părinte drag, pentru că forţa ce iese din fiecare e nelimitată, atunci când nu mai punem barierele raţiunii şi ale experienţelor altora.

Spre exemplu, în această perioadă de vârstă, copilul meu vrea să devină astronaut (visul multor copii,  de altfel) şi să călătorească în spaţiu. Să mă ia şi pe mine cu el.

• Tu ce i-ai fi spus copilului tău? Că a călători în spaţiu e ceva imposibil? Sau i-ai explica modalitatea prin care poate realiza acest vis?

De multe ori, copilul meu îmi spune că el ar vrea să fie Dumnezeu! Îi răspund că el este o parte din Dumnezeu, că de acolo a plecat, şi că acolo se va întoarce. Că este creaţia lui Dumnezeu.

Crezi că îl mulţumește răspunsul? Nu, pentru că ar fi vrut să poată el crea lumea!

Înţelegi acum ce resurse nelimitate se află în străfundurile fiinţei? Ce măreţ simt şi doresc să trăiască copiii? Cât de mult îşi doresc ei să creeze?

Încurajează-l să creeze mereu câte ceva. Este un mijloc prin care îi vei  arăta că poate să transforme lumea prin ceva şi că îşi poate crea propria viaţă.

Că el are valoare şi că a venit cu un scop aici, nu doar pentru a supravieţui, ci pentru a-şi trăi frumos viaţa şi a fi creator.

• Cei ce reuşesc sunt cei ce cred cu tărie în visul lor şi fac tot ceea ce depinde de ei să-l împlinească! Pentru că ei ştiu CINE sunt!

 

CE anume îl ajută pe copilul tău să afle CINE este?

Propriile experienţe sunt cele care îi arată adevărul despre el. NU sunt experienţe bune sau rele, ci sunt necesare lui! Sunt necesare fiecăruia dintre noi! Toată viaţa ne redescoprim prin experienţele pe care le trăim.

Ştiu, eşti tentat să spui că e greu să-ţi trăieşti visurile, că nimic nu e încurajator în această ţară.

Dar credinţa ta cum e? Crezi că poţi muta munţii? Nu munţii cu stânci, ci munţii din interiorul tău! Să elimini din calea ta credinţele care ţi-au fost ”băgate” în cap, cum că puterea nu stă în mâinile tale, şi să-ţi afli propriile credinţe, propriul mod de a înţelege lumea şi de a trăi.

Tu te conduci, tu faci alegeri, tu eşti cel sau cea care îţi pui piedici sau spargi bariere.

• Învaţă-l pe copilul tău că şi el poate să fie el însuşi, să fie liber să se manifeste, să spargă barierele impuse de ceilalţi, să-şi înţeleagă propriile auto-limitări şi să le depăşească!

 

Tu eşti un model care să-l ghideze, însă învaţă-l să aleagă, să-şi asume alegerile şi să pornească cu ele la drumul vieţii.

Să-şi pună în rucsac necesarul propriu şi să urce muntele. Acolo va descoperi frumuseţea urcuşului şi va înţelege că muntele poate fi urcat cu efortul propriu, uneori anevoios, e adevărat. Însă beneficiile ulterioare, priveliştea care îl aşteaptă, sunt o încununare a efortului său.

 

Cum va şti dacă e calea lui?

 Încercând, jucându-se, analizându-și propriile bucurii şi supărări, propriile motivaţii pentru a acţiona într-o direcţie sau alta. În interiorul lui va descoperi resursele şi bogăţiile care îl vor alimenta cu energia necesară urcuşului. Cu efort, cu perseverență, cu dăruire. Prin suferinţă, de multe ori!

Iată ce spune un mare iniţiat al timpurilor noastre, Omraam Mikhaël Aďvanhov:

”Nimeni nu se naște cu o conștiință
limpede a predestinării sale. Desigur, te poți simți atras de
foarte tânăr într-o direcție sau alta, dar este ceva vag.
Sunt necesari ani în șir de căutări, de studii, chiar de
suferințe, înainte de a-ți cunoaște propria vocație.”

 

Cum să descopere copilul tău aurul din mina proprie?

Experimentând! Vezi, ajungem iarăşi la experienţe! Oferă-i copilului tău experienţe multiple, introducându-l în medii diverse: muzică, dans, drumeţii, sport, pictură, lectură, competiţii, întâlniri şi jocuri cu alţi copii, interacţiune, diverse sarcini cotidiene etc. etc.

·        Întreabă-l cum se simte în fiecare din aceste acţiuni, ce preferă să facă, care-i place cel mai mult şi care crede că e motivul preferinţei lui.

 

·        Provoacă-l! Să trăiască, să iubească tot ceea ce-l înconjoară, natura şi fiecare fiinţă, de la gâzele cele mai neînsemnate până la dinozaurii cei fioroşi (ştiu, aici nu-i greu, copiii iubesc dinozaurii! Sunt convinsă că ţi-ai pus întrebarea ”de ce anume copiii iubesc dinozaurii?”).

 

·        Învaţă-l să se iubească pe el şi atunci va şti să-i iubească şi pe ceilalţi!

 

·        Încurajează-l să încerce atunci când spune nu pot pentru că reuşita îi creşte încrederea în el. Îi poţi spune simplu: ai încercat înainte de a spune nu pot? Nu eşti curios/curioasă să vezi dacă poţi? Îl provoci! Pentru că şi viaţa îl va provoca!

 

·        Învaţă-l să fie corect cu el însuşi pentru că asta contribuie la dobândirea încrederii în sine. Având încredere în el însuşi va putea avea încredere şi în oameni.  

 

·        Încurajează-l să trăiască gândindu-se că el NU trebuie să facă ceva impus, forţat, ci lăsându-se inspirat de ceea ce-i dictează interiorul lui, fiind deschis la ceea ce vine către el, având ca scop menirea personală.

Nu există cale greşită sau corectă, ci există cale potrivită mie, cale necesară mie pentru evoluţia mea!

E important acest lucru pentru că, astfel, fiecare ne împlinim menirea şi misiunea personală în această lume.

Asta înseamnă că, în termeni populari, ne lasăm ghidaţi de Dumnezeu.

 

• Transmite-i copilului tău încrederea că el este conectat la o Inteligenţă Superioară, la o Creativitate Maximă care este Divinitatea Însăşi.

El va alege ce va face cu această valoare pe care i-o oferi.

Copilul, adultul de mai târziu, va şti că el este nu doar un nume, nu doar o meserie (medic, economist, constructor, pompier etc.), nu doar soţ sau soţie, nu doar părinte (mamă, tată), nu doar cel care a călătorit şi a văzut lumea, care are proprietăţi sau stă cu chirie, nu doar cel care huzureşte în timp ce alţii cerşesc, ci el este cel care trăieşte condus de Sinele lui şi de o menire proprie.

·        Ajută-l pe copilul tău să-şi conştientizeze calitatea lui de fiinţă privilegiată, creatoare, aleasă de divinitate să evolueze şi să schimbe lumea prin ceva.

·        Fii atent, ca părinte, ce visuri îţi dezvăluie copilul tău pe parcursul dezvoltării lui, la diferite etape de vârstă. Notează-le! Apoi, când mai creşte, încurajează-l să-şi noteze toate aspiraţiile.

·        Chiar dacă ai impresia că ele se schimbă, pe parcurs, de fapt… ele se adaugă, una câte una.

·        Chiar dacă ai impresia că ele nu sunt realizabile, te ajută şi îl ajută pe copil să se descopere, să-şi descopere străfundurile. Astea vorbesc despre el mai mult decât orice alte învăţături dobândite.

Învăţăturile îl ajută să le pună în practică, dar nu-l definesc, cum spuneam, ca fiinţă. Ele contribuie la formarea omului, însă menirea lui nu trebuie confundată cu ceea ce învaţă în şcoală.

Recent, am reauzit vechea zicală ”Ai carte, ai parte” într-o formă răsturnată: ”Ai carte, n-ai parte”. Pentru că înveţi şi nu ai ce anume să faci cu învăţătura în această ţară.

Oare chiar nu ai? Chiar ai încercat totul şi nu ai reuşit? Chiar ai crezut cu tărie în menirea ta, ai făcut paşii necesari şi nu ţi-a reuşit? Întreabă-te sincer: ţi-ai găsit cu adevărat menirea şi nu ţi-ai împlinit-o?

• Cine perseverează în pasiunea sa, indiferent de domeniul ales, imposibil să nu obțină rezultatele dorite.

·        Oferindu-i copilului alternative, experienţe el va şti care îi sunt pasiunile.

Însă  exersarea lor îl vor ajuta să capete încredere şi să facă cele mai potrivite alegeri pentru el.

Venim cu un scop aici şi nu putem finaliza această călătorie, care se numeşte viaţă, fără a atinge scopul cu care am venit.

·        Ghidează-l pe copil să conştientizeze valoarea lui, să ştie cât este de preţios şi să nu se lase influenţat de piedicile care apar. Dificultățile sunt ca să-l ajute să se descopere, să-l întărească, să-l facă mai puternic şi să-i desăvâşească fiinţa, nu să-l doboare.

 

 

Toate acestea sunt pentru a afla, pas cu pas, cine este el!

• Pentru a reuși e necesar să știi CINE ești!

Copilul tău poate să afle cine este mai devreme, datorită ţie, sau mai târziu, datorită vieţii!

Şi copilul tău este o comoară preţioasă, știi deja asta!

 

Acum, spune-mi, știe copilul tău cine este el?

Te îmbrăţişez cu iubire,

Cristina