Iubită mamă,

Acum, în zorii primăverii, e ziua ta! Natura renaşte, iar tu redai viaţa.

Aşa cum primăvara e un nou început, tu eşti un nou îndemn.

Aşa cum primăvara îşi zămisleşte mugurii, şi tu, mamă, îţi zămisleşti pruncii.

Tu dai viaţa şi tot tu o faci să continuie.

Mamă iubită,

tu mă ajuţi să cresc, să-nvăţ ce-i lumea, ce-i binele şi răul,

tu mă ajuţi să învăţ ce înseamnă viaţa,

mă înveţi ce-nseamnă să dăruiesc, atunci când renunţi la tine pentru a-mi fi mie bine.

Mă înveţi ce-i mângâierea, atunci când îmi alini durerea.

Îmi arăţi ce-i duioşia, atunci când mă ajuţi să-nvăţ din greşeli.

Mă înveţi ce-i dragostea, atunci când mă ierţi şi când mă sprijini când am mai mare nevoie.

Mă-nveţi ce e devotamentul, când, copleşită de poverile tale, nu uiţi să-mi întinzi  mâna şi să-mi fii alături, oricât de mult te-aş dezamăgi.

Îmi eşti aproape şi mă înţelegi mai mult decât o pot face chiar eu.

Ai puterea să reîncepi totul, să lupţi pentru viaţă, în ciuda încercărilor de care ai parte.

Mama mea,

Îmbrăţisarea ta o simt ca pe o mantie de dragoste şi de lumină înfăşurată în jurul meu.

Privirea ta plină de dragoste şi de înţelegere îmi redă încrederea, cuvintele tale de încurajare mă fac să mă simt puternic şi iubit.

Mamă,

Astăzi, când colţul ierbii şi primii muguri apar ca nişte licăriri de speranţă într-un nou început, e ziua ta, e o zi specială, aşa cum ar trebui să fie fiecare zi a vieţii tale.

Îmi doresc să fii fericită, în fiecare zi, nu doar azi.

Vreau sa fii şi să te simţi iubită şi preţuită, aşa cum meriţi să fii mereu, NU doar de mine, ci şi de tata. NU doar de noi, ci şi de ceilalţi.

Cuvântul mama e pe buzele tuturor.

Mama e frumuseţea şi gingăşia întregii lumi, strânsă într-un singur cuvânt, rostit, la început gângurit, de către toţi copiii.

Când îl rostesc, la rându-mi, simt cum alinarea pogoară peste sufletul meu, mă simt ca atunci când în braţe mă purtai, şi liniştea ce mă cuprinde e cea la care vreau să mă întorc mereu.

Cand mă strângi la pieptul tău, simt că acolo aş vrea să locuiesc mereu, că acolo-i casa mea, locul cel mai călduros şi mai plin de iubire.

Pentru tine, împlinirea cea mai mare suntem noi, copiii tăi.

Tu mă iubeşti încă de când mă zbăteam în pântecele tău şi până la final.

Tu întelegi şi ceea ce nu-ţi spun.

Tu eşti alinarea singurătăţilor, pentru că oriunde m-aş afla, oricât de departe aş fi, grija şi gândurile tale mă însoţesc.

Atâta gingăşie ai pus în gesturile tale când eram prunc şi îţi zâmbeam recunoscător la sânul tău hrănitor, dar şi azi, când mă atingi cu vorbe dulci mă faci să mă simt la fel ca atunci.

E atâta frumuseţe şi pace în braţele tale.

Mama, mă simt atât de protejat şi de înţeles când stăm de vorbă… când îmi dai sfaturi şi mă ajuţi să răzbat în neliniştile şi grijile mele, aşa mici cum sunt.

Şi eu am griji, ca şi tine, mama, şi grija mea cea mai mare e să cresc frumos, să învăţ să trăiesc în armonie, să pot şi eu, la rândul meu, să-ţi fiu sprijin atunci când nu vei mai putea.

Ştiu că cel mai gingaş moment al copilăriei mele rămâne acela în care îmi hrăneai pruncia, în care eram ”îngerașul” tău. Dar şi acum, când am crescut, dragostea şi grija ta mă fac să mă simt tot ca-ntr-un leagăn.

Şi chiar dacă mai greşesc, chiar dacă te mai supăr, vreau să mă ierţi şi să ştii că îmi doresc să găsim împreună calea spre împăcare.

Mamă dragă,

De la inceputul vieţii mele tu trăieşti pentru mine.

Somnul pe care mi-l veghezi este mai odihnitor decât oriunde.

Oricât de obosită ai fi, îţi găseşti puteri să mă hrăneşti, să mă îngrijeşti, să mă înveţi cu dragoste şi dăruire.

Mă înveţi că dragostea nu-i de ajuns, dacă nu e însoţită de fapte.

Oricât de dezamagită ai fi, de mine şi de alţii, îţi cauţi mereu speranţa şi încrederea că Dumnezeu ne dă ceea ce avem nevoie şi că noi vom fi mai buni.

Oricât de necăjită ai fi din cauza mea, când îmi dăruieşti zâmbetul tău cald de care am atâta nevoie, îmi recapăt încrederea că există iertare şi aşa mă înveţi să fiu blând şi să învăţ puterea dăruirii.

Şi câte tristeţi… şi câte poveri… şi câte griji porţi în sufletul şi pe umerii tăi… dar ştii atât de bine să-ţi ascunzi lacrimile, să le plângi când eu nu le văd, pentru că nu vrei să-mi tulburi liniştea copilăriei…

Dar acum, de când am mai crescut, încep să înţeleg, şi chiar dacă adaug şi eu la lacrimile tale destule neascultări şi nemulţumiri, te rog, astăzi, să mă ierţi!

Prin tine eu învăţ ce-i viaţa şi, în fiecare zi, aflu ce-i credinţa şi speranţa.

Mamă iubită,

tu ţii fericirea aproape, prin tot ceea ce ştii tu, şi cel mai mare răsfăţ al tău e să mă ştii sănătos şi bucuros.

Mai trece-o primăvară peste tine, mamă, iar eu, copilul tău, amân, deseori, să fiu mai bun, mai harnic, mai ascultător…

Amân, de-atâtea ori, să-ţi dăruiesc sărutarea pe care mâna ta o merită…

Cu smerenie ar trebui să-ţi spun mereu numele, pentru că Mama este cuvântul lui Dumnezeu pe buzele şi în inimile unei lumi întregi..

Nimic nu se compară cu îmbrăţişarea ta, mamă!

Poate uneori mă răsfeţi, alteori mă cerţi, dar ştiu că le faci cu aceeaşi dragoste.

Mamă,

tu eşti singura fiinţă care poţi iubi fără condiţii, fără să aştepţi recompense.

Tu eşti gata să te sacrifici, bucuroasă să mă ştii în siguranţă.

Tu ai acea putere care îmi iartă totul.

Inima ta e plină de înţelegere.

Mamă,

Aşa cum natura renaşte în fiecare primăvară, tot aşa renaşte şi în tine puterea de a continua acolo unde nimeni n-ar mai îndrăzni, în cele mai grele încercări.

Catifeaua gândului tău cald mă înveleşte şi mă apără de orice teamă.

Inima ta se deschide fără trufie, fără oprelişti şi-mi arată o lume mai bună şi mai frumoasă.

Când tu vorbeşti cu mine şi-mi dai încredere, simt că pot să împart cu tine secrete preţioase, gânduri de taină, speranţe şi vise îndrăzneţe. Ştiu că la tine ele sunt în siguranţă!

Tu ai mereu pentru mine o încurajare, o îmbărbătare.

În anii mei fragezi, mamă, ştii să-mi păstrezi inocenţa, o păzeşti cu străşnicie, pentru că, odată plecat de lângă tine las în paradisul copilăriei toată candoarea şi atunci va trebui să înfrunt viaţa.

Dar, oricât mi-ar fi de greu în lume, ştiu că am acel loc plin de siguranţă unde găsesc singura dragoste definitivă, plină de certitudine, iar acel loc e ACASĂ.

La mulți ani, iubită mamă!